Pui la vasul roman, cu varza calita

Pui la vasul roman, cu varza calita

Nu am mai folosit de ceva vreme, vasul roman din ceramica, primit cadou, in primavara.In borcanul cu muraturi taranesti, de vara, puse pe la inceputul lui septembrie, am mai gasit o varzulie murata, nu prea acra.Am cumparat, ca de obicei, cel mai mare pui, refrigerat, care se lafaia in galantar, asteptandu-ma pe mine, sa-l achizitionez. Puiul se curata bine, la interior si se piguleste de puful “uitat” pe tartita, in special. Cine doreste, poate sa si parleasca puiul, putin, la flacara mare a aragazului. Puiul se spala cu apa rece si se lasa la scurs, intr-o sita.Orice secret, cat de mic, are rostul sau ! Nu scoate grasimea puiului, las-o acolo pe unde s-a depus ea. Fragezeste puiul, il rumeneste si-i da mai multa savoare. Nu esti obligat sa moi cu paine in sosul lasat, in vas, in timpul coacerii. De fapt o sa-l folosesc la altceva, in continuare. Tocmai era sa uit, ceva esential, cand utilizezi vasul roman, de ceramica ! Inainte de a-l folosi, vasul si capacul, se moaie, in apa rece, cca. 30 de minute. Se deschid porii din masa de ceramica, se umplu cu apa si atunci cand vasul se incalzeste, apa se vaporizeaza si inlesneste coacerea omogena si fragezirea preparatului.Puiul intreg, se aseaza in vasul roman. Se “maseaza” cu nadejde, presarand sare grunjoasa si piper, proaspat macinate, adaugand ulei de masline sau untura de pasare, cimbru uscat. Prin vasul roman se pun 2-3 catei de usturoi, 3-4 frunze de dafin si o ramurica de rozmarin.Esential ! Nu se pune apa, vin sau alte lichide, in vasul roman. Nu stiu de ce. Asa zice la prospect. Cica ar deteriora preparatul, nici vorba sa sparga vasul. Voi incerca, cat de curand un experiment (daca tot zice, ca nu se sparge vasul), sa stropesc puiul cu niste vin alb sau niste rachiu din prune, sa vad daca ii piere gustul, preparatului. Poate revolutionez, industria de vase romane, din ceramica. Mai stii ? Se acopera puiul, cu capacul vasului si se pune in cuptorul rece al aragazului, la foc potrivit de mare. Dupa marimea puiului, se tine cca. 2 ore, timp in care nu te uiti sub capac.Chiar daca poza este facuta pe un soare puternic, am imortalizat puiul (hi, hi hi …. ce cuvant am gasit ! Nici macar nu m-am gandit sa fac recenzia la vreo carte sau sa prezint un tablou spre vanzare.), pe ambele fete.O adevarata minune, acest vas de ceramica. Nici daca foloseai arzatorul cu gaz metan, sa coci pasarea, nu reuseai sa faci un pui asa de rumen si apetisant.A venit si randul sosului, lasat de la coacerea puiului.Se toaca varza murata, cat mai marunt posibil.Se calesc in sos, o ceapa alba, taiata rondele si cateva fasii de ardei gras, pana se inmoaie ceapa.Varza tocata, bine stoarsa, se caleste, apoi, impreuna cu ceapa si ardeiul gras. Se adauga marar verde, tocat marunt. Se amesteca permanent, cu o lingura de lemn. Varza calita trebuie sa fie unsuroasa, nu uscata.Mare secret ! Nu se adauga apa, la varza calita. Daca exista riscul sa se prinda varza de cratita, pentru ca nu este suficienta grasime, se adauga cu picatura, ulei de floarea soarelui.Preparatul se serveste cald, cu usturoi pisat, amestecat cu smantana, putin ulei de masline si marar verde, tocat fin, impreuna cu niste mamaliga calda, aburinda, facuta in lapte dulce.De la festin, nu poate lipsi un ardei iute si un pahar de vin alb, demisec, rece.Pofta buna frati gurmanzi de pretutindeni, oriunde va veti afla pe mapamond ! La vasul roman, din ceramica, se pot coace la fel de bine, pulpe de pui sau pulpe si aripi de curcan. Se poate prepara un buture din carne de porc, impanata cu ceva grasime sau o vrabioara de vitel, dupa gustul, placerea si doleanta fiecaruia. Friptura se poate asocia cu garnituri de care isi doreste inimioara fiecaruia. Nu-i asa, frati gurmanzi ? Indrazniti, experimentati, deveniti proprii vostrii bucatari. Nu veti regreta.reteta de pe net